Am pus de curând ultimele poze pe bâtrânul Viața prin 6233. Nu e el blogul cel mai “foto” din lume sau cel mai reușit. De asta am și folosit întotdeauna termenul “poze”, nu “fotografii”. Dar dincolo de statistica dubioasă rău a postărilor (începutul timid în jurul Crăciunului în ’07, fix una pe zi în 2008, după care obiectivul a cam deraiat, 13 bucăți în 2009 și ultimele 32 zilele astea), el păstrează imaginea unor ani, a unor chestii, a unor lucruri și faze. Și, vorba aia, anii din liceu sunt cei mai mișto. Uite, zilele astea nu văd atâtea imagini dubioase, bizare sau interesante ca-n vremurile alea. Poate e pentru că nu mai casc ochii ca atunci, poate mi-am pierdut ambiția (de a face chestii bizare de dragul chestiilor bizare), poate prea stau în fața acestui ecran sau poate devin un boșorog morocănos. Dar sper că e reversibil. The world is mine.
Conceptul era unul bazat pe spontaneitate. Mergi pe stradă și, brusc vezi o imagine. Care este uau. Care este din altă parte, din alt film. E o casă colorată în mijlocul blocurilor crângășiene, o piesă de teatru la metrou, un parbriz spart cu pământ proaspăt pe el, un restaurant care ține cu Rapidul sau un CD atârnat de un șofer RATB pe parbriz. Sau o mașină nouă avariată sălbatic. Aceste lucruri se întâmplă, sunt în jurul nostru, pentru că avem norocul (da!) de a trăi în mijlocul unui balcanism vioi și dezordonat în care se pot întâmpla. Ele ne pot ajuta prin continuul mesaj (ușor prăfuit pentru că și-a permis să devină trendy) că se întâmplă foarte multe chestii “outside the box” (și în sens bun și în sens rău). Deci se poate. Viața nu trebuie să fie serioasă și plictisitoare. Conceptul încă trăiește.
6233-ul e mort. Mai precis, bateria lui, care altfel cică este cea mai bună de la Nokia și care a supraviețuit 2 ani (“Dom’le, vă jur eu, bateriile atât țin, 2 ani”). Altfel, există o lungă tradiție Nokia în familie pe care tocmai ce am spart-o eu, familia fiind, în mare, mulțumită. Doar că telefonul ăsta a cam fost o dezamăgire.
Spiritul trăind, o să mai pun pe aici un fel de viața prin Samsung Corby, devenind astfel (provizoriu) un umflat cu un singur blog (activ). Deci să vă așteptați la ceva mai multe poze și chiar la arta străveche a asortării pozelor la conținut și invers, cu care încă n-am avut nici o tangență. În sensul ăsta, s-ar putea să-mi suportați o nouă schimbare de temă. Aș vrea ceva care pune în valoare poza când există dar se comportă onorabil când lipsește, iar în tot cazul nu subminează textul de tot (temele foto cam au obiceiul ca nici un pic de text din articol să nu fie pe ecran; nu toți oamenii au răbdarea sau inspirația să dea scroll; deși știu că voi sunteți deștepți).
Altfel, chestii demne de “viața prin 6233″ se mai întâmplă. Ce ați zice dacă, ieșind într-o zi pe terasa facultății întru luare de aer, ați vedea că pe balustradă cineva a lăsat UN COPAC ÎNTREG?
Voie bună!
vineri, 2 iulie 2010
joi, 1 iulie 2010
Liberalism aplicat
Iată, poșta a fost dată afară din clădirea poștei ca aceasta să fie dată spre închiriere. Și-a făcut alta mai lucioasă, după lac. Trăim într-un cartier interesant.
miercuri, 30 iunie 2010
joi, 22 aprilie 2010
vineri, 27 noiembrie 2009
Puţin gunoi din alt unghi
luni, 18 mai 2009
sâmbătă, 18 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)